În ziua de 15 ianuarie 2016 am celebrat 166 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, Poetul Național al României. Academia Română, o instituție care își va sărbători și ea, tot în 2016, 150 de ani de la formarea sa, a luat inițiativa de a declara ziua nașterii poetului Mihai Eminescu drept Ziua Culturii Naționale a României.

Născut la Ipotești, Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889) a fost poetul al cărui geniu a transformat atât forma cât și conținutul de idei al poeziei românești, creând o manieră poetică ce i-a influențat puternic pe poeții și scriitorii români de la sfârșitul secolului al XIX-lea și din primele decenii ale secolului al XX-lea. 

Eminescu a studiat până la absolvirea liceului la Cernăuți (centru de cultură germano-română), iar apoi la Universitățile din Viena și Berlin, unde a fost influențat de filosofia germană în special și de literatura occidentală în general. Talentul lui Eminescu s-a dezvăluit lumii pentru prima dată în 1870, odată cu publicarea a două poezii în revista „Convorbiri Literare”, oficios al societății "Junimea" de la Iași. A urmat publicarea altor poeme care l-au consacrat drept cel mai important poet român al timpurilor moderne. 

Poezia lui Eminescu are o elegantă simplitate de limbaj aparte, o măiestrie specifică și fără precedent în folosirea rimei, ritmului și construcției versului, o mare profunzime a gândirii și o plasticitate a expresiei și metaforei care și-au lăsat adânc amprenta asupra aproape fiecărui poet al timpului său dar și după aceea. Poemele sale au fost traduse în multe limbi străine, incluzând engleza, germana, italiana, franceza și altele.

Citiți mai jos unul dintre cele mai cunoscute poeme ale sale „ Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie” (scrisă în 1867):

 

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie 

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!

Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc. 

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,

Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
 Dulce Românie, asta ţi-o doresc.  

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,

El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare, 
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.  

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală și mândrie,
Dulce Românie, asta ți-o doresc!